De ce ne plac violetele? Pe lângă faptul că sunt simultan modeste și splendide, ele sunt capabile să transforme locuința într-un loc plăcut și confortabil, oferind tuturor bună dispoziție. Dar, ca să vă bucurați de aceste flori drăguțe și multicolore, trebuie să știți cum să le îngrijiți în mod corespunzător. În articolul de astăzi ne vom strădui să dezvăluim toate secretele acestei ocupații captivante!
1. UNDE TREBUIE AMPLASATE VIOLETELE?
În orice loc luminos, dar ferit de razele arzătoare ale soarelui. Violetele nu trebuie puse pe pervazurile geamurilor din partea sudică a locuinței. Dar dacă nu aveți altă opțiune, pur și simplu umbriți zona respectivă, lipind hârtie subțire, aproape transparentă (precum hârtia de copt), pe geamuri. Astfel razele solare vor fi dispersate și violetele nu vor suferi arsuri.
În zilele geroase trebuie să le îndepărtați puțin de geamurile înghețate și să puneți bucăți de polistiren expandat sub ele, pentru ca rădăcinile lor să se afle în condiții prielnice.
Având în vedere faptul că violetele adoră umezeala și atenția, ele se simt excelent în bucătărie și în camera de baie, dacă acestea sunt iluminate corespunzător.
2. SUBSTRATUL
Substratul violetelor trebuie să fie foarte afânat și ușor. În condiții naturale aceste plante cresc pe un substrat, care constă din nisip, turbă, mușchi, humus, cărbune de lemn, compuși organici aflați în descompunere și o cantitate mică de țărână.
De principiu, horticultorii pregătesc substratul pentru înrădăcinarea frunzelor de violetă doar din perlită și turbă. Se consideră că cu cât acesta conține mai puțini nutrienți, cu atât este mai bine. Căutând substanțele nutritive, rădăcinile încep să crească rapid.
Același substrat (turbă + perlită) este folosit pentru violetele, care sunt irigate prin fitil. Substratul afânat permite rădăcinilor plantei să respire, iar nutrienții necesari sunt extrași din soluția pentru irigare.
Dacă violetele sunt cultivate în mod clasic, substratul lor trebuie să fie nutritiv. Astfel, cum poate fi pregătit? Amestecați substratul clasic pentru violete (el este pregătit pe bază de turbă și poate fi cumpărat din centrele horticole) cu 1/3 de perlită/vermiculită/nisip mășcat, o cantitate mică de cărbune de lemn și puțin sol fertil (de exemplu, humus organic). Dacă aveți posibilitatea, adăugați mușchi Sphagnum (fie proaspăt, fie uscat) în amestecul respectiv: el drenează bine apa, permite pătrunderea optimă a aerului și absoarbe sărurile excesive din sol. De asemenea, acest tip de mușchi are proprietăți bactericide și poate fi folosit pentru acidificarea substratului.
Unele persoane adaugă frunzulițe utilizate de ceai în substratul pentru violete, deoarece ele îi îmbunătățesc structura.
Puteți să pregătiți deodată mai mult substrat și să-l păstrați în pungi pentru utilizările ulterioare, mai ales că el trebuie lăsat să se odihnească pe parcursul a minim o lună, ca să i se combine toate componentele.
3. RECIPIENTELE POTRIVITE PENTRU PLANTAREA VIOLETELOR
Violetele nu iubesc ghivecele mari. De aceea, fie plantați-le în ghivece mici, fie în diverse recipiente de plastic, precum paharele de unică folosință, recipientele mici de la iaurt, smântână etc.
Dar trebuie respectate și următoarele reguli:
1.Frunzele abia înrădăcinate și plantele tinere trebuie sădite în ghivece cu diametrul de 5 cm, care pot cuprinde aproximativ 100 g de substrat.
2.După ce plantele cresc și au partea vegetativă mai dezvoltată, transplantați-le în ghivece puțin mai mari, cu diametrul de 7 cm.
3.Când sunt pregătite pentru prima înflorire, violetele trebuie replantate în ghivece cu diametrul de 8-9 cm. Acestea pot fi definitive.
Dar dacă aveți o specie de violetă, care dezvoltă o masă vegetativă abundentă, atunci puteți să o transferați într-un ghiveci cu diametrul de maxim 10-12 cm.
Dacă nu planificați să cumpărați ghivece pentru violete, atunci primul ei recipient poate fi reprezentat de un păhăruț de 100 ml, al doilea — de o ceașcă pentru cafea (de plastic), iar al treilea — de un recipient pentru smântână.
4. REPLANTAREA PERIODICĂ ȘI REÎNNOIREA RĂDĂCINILOR
Pentru ca violetele să se simtă bine în spații atât de mici, substratul lor este schimbat frecvent: la violetele tinere — pe măsura dezvoltării rădăcinilor, iar la cele adulte — anual, primăvara sau toamna.
De asemenea, violetele adulte necesită reînnoirea sistemului radicular (o dată cu schimbarea substratului). În acest scop planta este scoasă din ghiveci cu tot cu substrat, după care acesta este secționat până la o treime, în direcție transversală, cu tot cu rădăcini.
Apoi se adaugă substrat nou în ghiveci și se pune violeta în el. Frunzele ei inferioare trebuie rupte, iar tulpina dezgolită — acoperită cu substrat. Anume din această zonă se vor dezvolta rădăcinile noi.
Dacă prezintă o porțiune mare de tulpină dezgolită, violeta își pierde treptat echilibrul. De aceea, aveți grijă de aspectul respectiv.
5. IRIGAREA
Violetele nu iubesc stagnarea apei în substrat. De aceea, dacă este turnată direct în ghiveci, deseori apa stagnează la baza plantei și determină putrezirea ei.
Specialiștii recomandă turnarea apei în farfurioare. Violetele trebuie irigate pe măsura uscării substratului: de obicei, 1-2 ori pe săptămână în timpul iernii și mai frecvent în timpul verii.
Dacă aveți multe violete tinere, puteți să le organizați un sistem comun de irigare: puneți-le într-un recipient relativ adânc, pe care l-ați tapetat cu un material absorbant (de exemplu, un burete), după care udați cu regularitate materialul respectiv. Plantele vor absorbi lichidul prin orificiile din ghivece. În asemenea caz nu uitați să schimbați sau să spălați periodic materialul absorbant.
De asemenea, puteți să irigați violetele prin fitil (îndeosebi vara sau când călătoriți frecvent). După cum am menționat mai sus, în cazul irigării prin fitil substratul violetelor trebuie să fie sărac în nutrienți (turbă + perlită), iar apa pusă în recipientele de sub ele trebuie să fie stătută și combinată cu un îngrășământ mineral (folosiți doar jumătate din doza indicată pe ambalaj). După ce apa din recipientele de irigare se va termina, așteptați aproximativ 2 zile până veți turna alta, pentru ca substratul violetelor să aibă timp să se usuce și să se aerisească.
Specialiștii recomandă evitarea irigării prin fitil în timpul iernii, când violetele au nevoie de mai puțină umiditate: excesul de umezeală poate cauza putrezirea rădăcinilor lor.
6. FERTILIZAREA
Dacă violetele nu sunt irigate prin fitil, trebuie să le fertilizați periodic.
Dacă ați transplantat recent violetele în substrat cumpărat din comerț, începeți fertilizarea lor peste 4 luni. Dacă pregătiți de sine stătător substratul, atunci fertilizați-l cu cenușă sau cărbune de lemn (un pahar la o găleată de substrat).
Alte îngrășăminte potrivite pentru violete: bălegarul uscat (provenit de la bovine), cojile mărunțite de ouă (îmbogățesc substratul cu potasiu, calciu și îi reduc pH-ul), îngrășămintele din comerț (există soluții speciale pentru plantele tinere, aflate în dezvoltare și pentru cele adulte, care deja înfloresc), infuzia slabă de ceai, infuzia de urzici, uleiul de ricin (o linguriță de ulei la 1 litru de apă — se folosește în perioada de înflorire).
7. ILUMINAREA ARTIFICIALĂ
Este necesară atunci când nu aveți posibilitatea să țineți violetele pe pervaz sau în timpul iernii, dacă geamurile permit pătrunderea frigului. În acest scop se folosesc lămpile cu lumină albă.
Ziua luminoasă a violetelor trebuie să fie egală cu 12-14 ore.
Spor la grădinărit!