Lecția, pe care am învățat-o de la soacra mea!

Cândva, cu mult timp în urmă, eu eram noră, iar acum sunt bunică de mulți ani, dar niciodată nu voi uita lecția, pe care am învățat-o de la soacra mea. Nu voi uita niciodată acea perioadă din viața mea. Totul s-a petrecut astfel… Cum numai am absolvit școala, am plecat din comuna mea natală și m-am mutat într-un oraș mare, ca să-mi continui studiile. Eram tânără și fără experiență.

Chiar în anul I de facultate l-am cunoscut pe Nicolae, cu care am prietenit pe parcursul tuturor anilor de studenție, iar cum numai am terminat studiile, ne-am și căsătorit. Mama lui Nicolae nu era de acord cu căsnicia noastră. Ea mă considera o țărănoaică, care nu era potrivită pentru fiul ei. În același timp ea nu-l iubea prea mult nici pe Nicolae, deoarece părinții lui au divorțat la scurt timp după nașterea sa.

Și soacra mea considera că Nicolae și nimeni altul este vinovat pentru toate cele întâmplate. Soțul meu a fost educat de bunica, iar mama lui își aranja viața personală și în curând chiar s-a căsătorit și a născut încă un fiu. Dar iată că exista o diferență: ea îl adora pe acest fiu, iar Nicolae continua să locuiască cu bunica, fiind un copil, de care nimeni nu avea nevoie.

Dar, în ciuda tuturor circumstanțelor, Nicu a devenit un om bun, care știe să iubească. Astfel, după nuntă noi nu aveam unde locui și am fost nevoiți să ne mutăm în casa soacrei. În acea perioadă fratele mai mic al soțului meu era în armată, dar soacra ne spunea în fiecare zi că feciorașul ei se va întoarce în curând și că noi va trebui să-i eliberăm camera.

Sincer vorbind, eram dispusă să mă mut din casa ei chiar din prima zi, dar nu aveam posibilitatea. De aceea, eram nevoită să rabd. Atunci eram un specialist începător și lucram doar ca asistentă. Bineînțeles, salariul meu nu era mare. Reiese că eram absolut dependentă de soț. La scurt timp am aflat că sunt însărcinată. Îmi era destul de greu: sufeream de disgravidie puternică, oboseală permanentă și somnolență.

Eu vroiam pur și simplu să mă ascund de toți, ca să nu văd pe nimeni și pentru ca nimeni să nu mă deranjeze. Dar nu am avut un asemenea noroc: soacrei mele nu-i păsa deloc de toate acestea. În perspectiva ei eu eram propriu-zis o menajeră. Făceam totul prin casă: și găteam, și făceam curățenie, și spălam rufele (cu mâinile). În general, toate treburile casnice se aflau doar pe umerii mei.

Iar soacra doar se plimba prin casă și îmi arăta cu degetul ce să fac. După părerea ei, eu nu știam să fac absolut nimic, aveam mâinile strâmbe și alte lucruri asemănătoare. Eu nu aveam altă soluție! Eram nevoită să rabd toate acestea. Nu avea sens să mă plâng lui Nicu, deoarece el s-ar fi certat cu mama sa, iar ea ne-ar fi alungat din casă.

De aceea, eu așteptam cu nerăbdare momentul, în care se va întoarce fratele lui Nicu. Eu pur și simplu visam să ne mutăm din casa soacrei. Și iată că a sosit clipa mult așteptată: fratele soțului meu și-a terminat serviciul militar și noi ne-am mutat într-un apartament închiriat. Bineînțeles, am avut multe dificultăți în prima perioadă. Banii, pe care îi câștigam, acopereau doar o parte mică din cheltuieli. Dar treptat totul s-a normalizat.

Soacra practic nu venea pe la noi, iar dacă totuși ne vizita, scopul ei era să-și bată joc de mine. Se plimba prin casă și îmi arăta cât este de murdară, necurățată și totul felul de lucruri similare. Iar între timp fratele lui Nicu a început să aibă un stil hoinar de viață, să consume multe băuturi alcoolice și să aducă tot mai frecvent diferite fete cu comportament dubios în casă.

Iar odată, în general, a adus o asemenea tipă și a lăsat-o să trăiască cu el. Pe lângă acestea, această tânără era și însărcinată. În acel moment viața soacrei mele s-a schimbat radical. Noua ei noră a început să o alunge, să o jignească, iar uneori conflictele se rezolvau doar după implicarea poliției. Iată cum totul s-a schimbat: acum soacra se afla în locul meu.

Iar în familia noastră totul era bine. Organizația, în care lucra soțul meu, ne-a oferit o cameră într-un cămin. Iar când s-a născut fiul nostru, ne-a dat un apartament. Viața noastră s-a normalizat, ceea ce nu puteam spune despre traiul soacrei mele. Noi ne străduiam să o vizităm cât mai rar: nici lui Nicu nu-i plăcea să meargă acolo. Și treptat vizitele noastre au devenit tot mai rare, iar ulterior au încetat aproape complet.

Trecea timpul… Copiii noștri creșteau, iar soacra s-a transformat într-o bătrână, de care fiul ei iubit nu avea nevoie. El a început să insiste, ca să o luăm să trăiască cu noi. Dar eu nu aveam nevoie de ea: mi-au fost suficienți acei ani. De aceea, soacra a fost dusă în suburbie, la sora ei. Și cam peste 2 ani ea a părăsit această lume. Ce-i drept, eu și soțul meu ne-am îngrijit de înmormântarea ei, deoarece feciorașul ei iubit nici măcar nu s-a arătat.

Și de atunci au trecut mulți ani. Acum și eu sunt soacră, dar știu sigur un lucru: că niciodată nu voi face ceea ce făcea soacra mea. Îmi iubesc copiii și le respect alegerea. De aceea, eu am cel mai bun ginere și cea mai iubită noră. Acești doi oameni absolut străini au devenit propriu-zis copiii mei. Și îi iubesc la fel de mult, și nu voi permite nimănui să-i jignească.

Dacă v-a plăcut articolul, distribuiți-l prietenilor voștri!

Aveți grijă de cei dragi!

NOU