Luați o violetă cu flori ofilite și începeți să o prelucrați.
1.Luați fiecare frunză de jos, începând cu cele mai bătrâne, le mișcați într-o parte, apoi în alta, până se rup. Frunzele se rup ușor, chiar de lângă tulpină, deci nu rămân cioturi și nu are ce putrezi. Eliminați și pedunculii vechi, dacă mai sunt. Aceste frunze nu mai îndeplinesc nici o funcție și doar vor consuma energia plantei.
Violeta are o regulă: la subsoara frunzelor apar pedunculi, deci numărul florilor depinde de numărul frunzelor. Păstrați doar aceste frunze cu pedunculi noi formați.
2.Urmează să transplantați violeta. O scoateți din ghiveciul vechi, îndepărtați drenajul și scuturați tot pământul vechi. Trageți ușor cu mâinile. Rădăcinile se pot deteriora puțin, dar acest lucru acționează ca un stimulator pentru apariția noilor rădăcini. După ce veți adăuga pământ nou și veți fertiliza violeta, chiar și tulpina va forma rădăcini noi.
3.Luați un ghiveci nou, la baza căruia așezați drenajul vechi sau altul nou: bucăți de polistiren expandat, pietriș sau argilă expandată. Adăugați puțin pământ, 2-3 linguri, așezați planta și umpleți recipientul cu pământ nou. Schimbarea substratului acționează benefic asupra violetei: planta se înviorează și capătă o culoare mai vie, de parcă i se ridică dispoziția.
4.Udați violeta transplantată. Pregătiți o soluție de biostimulator, care provoacă apariția auxinelor – fitohormoni de înrădăcinare și de creștere: un vârf de coadă de lingură la 1 pahar de apă (sau urmați instrucțiunile de pe ambalaj). Udați planta câte puțin din toate părțile, încercați să turnați soluția pe marginile ghiveciului, nu în mijloc. Soluția va avea și rol de fertilizant în același timp. Folosiți doar ½ de pahar.
Fertilizați violetele cu o astfel de soluție o dată la 2 săptămâni. Puteți folosi și alte îngrășăminte, cum ar fi cu azotat de potasiu sau monofoscat de potasiu.
Peste o perioadă veți observa cum florile cresc din ce în ce mai mult, se deschid și bucură ochiul cu frumusețea lor, iar violeta are un aspect sănătos.
Mult spor!